Capitanul legendarei echipe a oltenilor argumenteaza ca Stiinta, sfertfinalista in cupele europene 1982 si semifinalista in 1983, s-a ridicat pe propriile picioare si a deschis drumul echipelor romanesti spre Europa fotbalistica, spre performantele internationale.
I.J.: In editia Cupei UEFA 1979/1980 si apoi in Cupa Campionilor Europeni 1981/1982, Universitatea a surprins Europa fotbalistica, echipa voastra fiind eliminata, in fazele superioare ale competitiilor, de echipe germane titrate, Borussia Monchengladbach (UEFA 1979/1980), respectiv Bayern München (Cupa Campionilor Europeni, 1981/1982). Au fost doua momente de referinta pentru Universitatea, premergatoare sezonului extraordinar din UEFA 1982-1983. Comentati-le.
C.S.: Intr-adevar, cele doua momente amintite au fost importante, dar normale, ca sa zic asa. Am fost eliminati de echipe cunoscute din Germania din doua motive principale: o teama nejustificata din partea noastra, o forta si un gabarit al nemtilor superioare noua. Partea buna a acestor momente? Am prins incredere in fortele noastre si tupeu, in sensul bun al cuvantului. Si, cel mai important castig, am acumulat experienta competitionala internationala. Sa nu uitam ca Universitatea Craiova anilor 1978-1984 a insemnat o forta fotbalistica deoarece eram o echipa omogena, alcatuita din fotbalisti valorosi. Si trebuie precizat faptul ca nu din intamplare am ajuns un team tenace si virtuos. Meritul este al celor care au facut selectia si apoi au pastrat timp indelungat acelasi lot: antrenorii Constantin Cernaianu, Constantin Teasca, Valentin Stanescu, Ion Oblemenco, Constantin Otet, presedintele Corneliu Stroe, ceilalti conducatori si oficiali ai vremii.
Sezonul european 1982-1983 a fost un corolar al celor anterioare
I.J.: In Cupa UEFA 1982/1983, Universitatea a ajuns pana in semifinalele competitiei, avand rezultate de exceptie, in premiera pentru o echipa de club din Romania. Cum s-a reusit o asemenea performanta?
C.S.: Ce spuneam si mai inainte, adica aveam echipa valoroasa. Numai asa se poate face performanta la nivel international. Sezonul european 1982-1983 a fost, intr-un fel, un corolar al celor anterioare, iar Universitatea ajunsese sa nu se mai teama de numele adversarilor, aveam un moral forte. Si asta, in conditiile in care alcatuiam cu adevarat o echipa de fotbalisti: jucatori valorosi, de mult timp impreuna, aveam omogenitate si experienta, s-au creat relatii de joc deosebite, dar si interumane. In consecinta, valoare si daruire in teren, organizare aproape profesionista pentru acei ani din socialism - sunt explicatiile acelui moment istoric. Echipa a fost ajutata de oficialii orasului si judetului, a fost sprijinita de oameni de bine din Capitala (Stefan Andrei), iar suporterii au reprezentat un sprijin moral extraordinar.
I.J.: Poate fi considerata "Craiova Maxima" cea mai frumoasa echipa din fotbalul nostru postbelic?
C.S.: Indiscutabil, DA. "Craiova Maxima", cum inspirat a fost numita echipa acelor ani, a fost - si a ramas - cea mai iubita echipa. De ce? Pentru ca s-a ridicat pe propriile picioare si a fost o echipa studenteasca. A deschis drumul echipelor romanesti spre Europa fotbalistica, spre performantele internationale, eliminand din cupele europene echipe titrate din Franta, Italia, Anglia, Germania, Spania... In plus, Universitatea a dat multi jucatori echipei nationale, la un moment dat nationala fiind alcatuita pe scheletul Craiovei! Cel mai elocvent exemplu este EURO a��84. Dupa CM din Mexic (1970), calificarile nu au suras tricolorilor, esuand in tentativele de a ne califica la EURO 1972, 1976 si 1980, precum si la CM 1974, 1978 si 1982. Ca atare, EURO a��84 - la care nationala Romaniei s-a calificat pe scheletul Craiovei - a fost un moment de referinta pentru fotbalul romanesc. Nesecatul filon al Universitatii si-a facut datoria in campania de calificare, dar si la turneul final EURO 84.
(Fragment din cartea "Frumosii nebuni ai Craiovei Maxima", editia a II-a, volum aflat in curs de aparitie la Editura de Sud-Tipografia de Sud)
|
